Stâna Ștefanu e un loc pe care nu ai voie să-l ratezi dacă ajungi pe cea mai înaltă șosea din România. Ba chiar îndrăznesc să exagerez și să spun că aproape degeaba ai mai bătut atâta drum și ai îndurat atâtea serpentine, dacă nu oprești aici.
Situată la 18 kilometri de Rânca şi la 10 kilometri de Obârşia Lotrului, stâna este afacerea de familie a Mărioarei și a lui Gheorghe Babu, ciobani de loc din Novaci, care au în grijă 600 de oi. De șase ani, aceștia primesc turiștii la ei în bătătură și le pun pe masă pastramă de oaie la ceaun, tocană de oaie, mămăligă cu brânză și smântână, caș, jintiță (amestec de zer şi de urdă), sirop de muguri de brad amestecat cu apă de izvor. Tot aici găsești de cumpărat și produse apicole, dar și gemuri și dulcețuri.
La intrare te întâmpină câinii ciobănești, Gilda, Doca și Tarzan, și îți iau imediat ochii cojoacele așezate în cerc în jurul unor ciomege și al unui coș cu clopuri. Mărioara și Gheorghe au înțeles că turiștii adoră cel mai mult să facă poze, așa că le-au pus la dispoziție recuzita necesară pentru ca vizitatorii să plece cu suveniruri autentice.
Sala de mese este decorată cu zeci de costume tradiționale vechi de mai bine de o sută de ani, ștergare, oale, covoare, obiecte ciobănești, ba chiar și un război de țesut. Și cum ți-ar putea fi servită mâncarea într-un astfel de cadru, altfel decât în oale de lut, cu linguri de lemn?
În stânga ceaunelor de tuci aburinde, e un panou cu fotografii ale familiei Babu alături de vedete care le-au vizitat stâna, iar în dreapta, o odaie – muzeu cu paturi, ii, covoare, piei de oi și ștergare.
La plecare, reții că ciobanii sunt totuși oameni moderni, așa cum deduci din contactele scrise pe o farfurie de lemn, și că poți să îi găsești pe Facebook, la telefoanele mobile sau pe site-ul lor.
