Coloana fără Sfârșit
Acasă la Brâncuși
Despre
Inaugurată la 27 octombrie 1938, Coloana fără sfârșit are o înălțime de 29,35 metri și este compusă din 15 moduli octaedrici, și din câte o jumătate de modul la extremitățile inferioară și superioară.
Greutatea totală a Coloanei este de 29.173 kg, fiind turnată în fontă la Atelierele Centrale din Petroșani, soluția tehnică fiind dată de inginerul Ștefan Popescu Gorjean, cel care a coordonat și lucrările de înălțare a monumentului.
O istorie în fotografii ce fac parte din arhiva Gorjean descrie pas cu pas ridicarea Coloanei, începând cu amplasamentul, turnarea fundației și încastrarea stâlpului central și, mai apoi, fixarea elementelor suprapuse, sau a „mărgelelor” cum le numea Brâncuși. A fost o lucrare sclipitoare de inginerie metalică, având în vedere că elementele nu sunt fixate prin suduri cu stâlpul sau între ele, întreaga construcție stând vertical doar prin greutatea modulelor.
Construcţia Coloanei fără Sfârşit a început la mijlocul lui august 1937 la Petroşani şi s-a încheiat în noiembrie al aceluiaşi an la Târgu-Jiu. Alămirea Coloanei s-a făcut în lunile iunie-iulie la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România și a fost adusă special din Elveția.
Greutatea totală a Coloanei este de 29.173 kg, fiind turnată în fontă la Atelierele Centrale din Petroșani, soluția tehnică fiind dată de inginerul Ștefan Popescu Gorjean, cel care a coordonat și lucrările de înălțare a monumentului.
O istorie în fotografii ce fac parte din arhiva Gorjean descrie pas cu pas ridicarea Coloanei, începând cu amplasamentul, turnarea fundației și încastrarea stâlpului central și, mai apoi, fixarea elementelor suprapuse, sau a „mărgelelor” cum le numea Brâncuși. A fost o lucrare sclipitoare de inginerie metalică, având în vedere că elementele nu sunt fixate prin suduri cu stâlpul sau între ele, întreaga construcție stând vertical doar prin greutatea modulelor.
Construcţia Coloanei fără Sfârşit a început la mijlocul lui august 1937 la Petroşani şi s-a încheiat în noiembrie al aceluiaşi an la Târgu-Jiu. Alămirea Coloanei s-a făcut în lunile iunie-iulie la fața locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România și a fost adusă special din Elveția.
Sculptura, asemănătoare stâlpilor de casă ai prispelor gorjenești, este și o stilizare a coloanelor funerare specifice sudului României. Denumirea ei originală a fost Coloana recunoștinței fără sfârșit și aceasta încheie apoteotic Ansamblu monumental „Calea Eroilor” cu ideea că, după viața pământeană, sufletul eroului se ridică spre viața infinită din ceruri. Ultimul element al Coloanei este un semi-modul ce sugerează continuarea Coloanei spre infinit și a vieții în eternitate.