Peștera Lazului
Peșteri
Despre
Pestera Lazului este situata in Muntii Mehedinti, in versantul drept geografic al vaii Motrului Sec (comuna Calugareni, judetul Gorj). Accesul la gura pesterii este extrem de facil, indiferent de anotimp, el facandu-se pe drumul forestier de pe Motru Sec, pornind din satul cu acelasi nume. Dupa circa 1,5 km de la iesirea din sat, urmarind cu atentie configuratia terenului (padurea acopera intregul versant), se poate observa dincolo de rau (mai usor toamna si iarna), deschiderea pesterii.
Peștera nu este amenajata turistic dar se poate vizita cu echipament specializat.
La gura pesterii se poate ajunge (pe jos) si daca traversam Motrul Sec pe o punte in sat si urmam apoi malul drept, pe terasamentul bine conturat al fostului tren forestier.
Peștera nu este amenajata turistic dar se poate vizita cu echipament specializat.
La gura pesterii se poate ajunge (pe jos) si daca traversam Motrul Sec pe o punte in sat si urmam apoi malul drept, pe terasamentul bine conturat al fostului tren forestier.
Dupa intrarea in pestera, am parcurs o galerie usor descendenta care ne-a condus dupa circa 50 de metri intr-un sector destul de complicat si ramificat, numit pe buna dreptate in cartile de specialitate “Labirintul”. Aici sunt zeci de culoare si galerii, de dimensiuni diferite, care se ramifica in toate directiile, pe diverse nivele, comunicand intre ele si cu galeria principala. Noi am explorat o parte din ele (pentru circa 45 de minute), ocazional avand dificultati in a regasi drumul cel bun.
Pentru vizitatorii mai putin familiarizati cu pesterile, acest sector poate fi un exercitiu de acomodare si explorare a spatiilor subterane. El prezinta avantajul ca este uscat cea mai mare parte a anului si nu este departe de intrare. Evident ca aceste explorari trebuie facute sub supravegherea unui cunoscator al pesterii mai ales ca unele galerii ascund capcane sub forma unor nise suspendate deasupra galeriei principale (la 3 pana la 8 m), prin urmare este necesara atentie sporita.
Revenind in galeria principala, am continuat sa coboram pe parcursul a cateva zeci de metri, ajungand in fundul primului sifon al pesterii, uscat la acest moment. Se pare ca acest punct reprezinta obstacolul cel mai frecvent in explorarea pesterii, sifonul fiind inchis in cea mai mare parte a anului.
In aceasta zona am regasit si cativa zeci de lilieci, suspendati in tavanul (jos) al galeriei, fiind intrati deja in hibernare.
Galeria continua fiind destul de usor de parcurs. Alterneaza sectoare orizontale cu unele puternic descendente, ramuri ale altor sifoane. Planseul este acoperit pe spatii extinse cu nisip si pietris, semn clar al curgerii aproape permanente a apei. Am si intalnit rauletul subteran in doua locuri, fiind nevoiti sa mergem si prin apa pentru cativa metri. Adancimea apei nu depasea 50 cm in aceasta perioada.
In aceasta zona am regasit si cativa zeci de lilieci, suspendati in tavanul (jos) al galeriei, fiind intrati deja in hibernare.
Galeria continua fiind destul de usor de parcurs. Alterneaza sectoare orizontale cu unele puternic descendente, ramuri ale altor sifoane. Planseul este acoperit pe spatii extinse cu nisip si pietris, semn clar al curgerii aproape permanente a apei. Am si intalnit rauletul subteran in doua locuri, fiind nevoiti sa mergem si prin apa pentru cativa metri. Adancimea apei nu depasea 50 cm in aceasta perioada.
Mai exista cateva ramificatii ale galeriei principale, ce pot fi explorate destul de usor pana cand se stramteaza.
Spre partea finala, galeria se ramifica in mod evident, cele 2 ramuri pornind aproape in directii opuse (180 grade deschidere). Spre dreapta, se merge pe o diaclaza inclinata care se transforma apoi brusc intr-un tunel format sub presiune, inalt de circa 50-60 cm si lat de vreo 1,5m care ne obliga la un taras pe un pat de bolovani de circa 20 de metri. La capatul culoarului, ajungem intr-o salita inchisa, in care regasim paraiasul subteran ce iese de sub un perete.
Ramura din stanga coboara ajungand destul de repede (50-60m) la un sifon colmatat, care pune punct explorarii.
Cea mai frumoasa concretiune a pesterii este situata in prima jumatate si o regasim imediat dupa ce galeria coteste brusc la dreapta, fiind reprezentata de un mic bazin, impartit in zeci de mini-gururi, cu scurgeri omogene spre planseu.
Spre partea finala, galeria se ramifica in mod evident, cele 2 ramuri pornind aproape in directii opuse (180 grade deschidere). Spre dreapta, se merge pe o diaclaza inclinata care se transforma apoi brusc intr-un tunel format sub presiune, inalt de circa 50-60 cm si lat de vreo 1,5m care ne obliga la un taras pe un pat de bolovani de circa 20 de metri. La capatul culoarului, ajungem intr-o salita inchisa, in care regasim paraiasul subteran ce iese de sub un perete.
Ramura din stanga coboara ajungand destul de repede (50-60m) la un sifon colmatat, care pune punct explorarii.
Cea mai frumoasa concretiune a pesterii este situata in prima jumatate si o regasim imediat dupa ce galeria coteste brusc la dreapta, fiind reprezentata de un mic bazin, impartit in zeci de mini-gururi, cu scurgeri omogene spre planseu.
Din pacate, peretii galeriei sunt deteriorati de sute de inscriptii (aplicate in noroiul superficial de pe pereti), pana la capatul pesterii. De altfel, pestera a fost vandalizata in fel si chip, prin taierea sau ruperea stalactitelor si a draperiilor.
In concluzie, explorarea Pesterii Lazului este destul de facila. Ea necesita insa un minim de conditie fizica, pentru depasirea aglomerarilor de bolovani si urcarii unor praguri. Explorarea trebuie in mod clar facuta in perioade de seceta cand apele se retrag din cele mai joase galerii, in caz contrar sifoanele fiind inecate si traversarea lor, imposibila.
Sursa text & foto
