Peștera Fusteica
Peșteri
Despre
Intrarea ei se află aproximativ în centrul satului Isvarna, peste drum de clădirea căminului cultural.
Se pătrunde printr-o deschidere orientată înspre est destul de largă (3/5 m), situatăla baza unui perete de calcar. Unica galerie care porneşte de la această deschidere continuă înspre sud-est pe o lungime de 516 m.
Pereţii şi tavanul sînt acoperiţi cu scurgeri şi stalactite, înspecial în a doua jumătate a peşterii, unde apar şi discuri. Fiind locuită tot timpul anului de lilieci, peştera este relativ bogată în guano, dar în perioadele cu ploi abundente acesta este spălat de pe podea.
Este o peşteră caldă (9,5°C în aer la 10 septembrie 1965), destul de umedă şi parcursă decurenţi de aer. Aceştia pătrund prin ramificaţia stîngă de la capătul galeriei, ceea ce indică o legătură a peşterii cu exteriorul şi prin acest loc.Resursele trofice sînt foarte bogate şi constau aproape în întregime din guano. Fauna estedestul de bogată iar dintre speciile găsite cele mai multe sînt guanofile şi aparţin în special acarienilor, colembolelor, dipterelor şi coleopterelor. Există aici şi trei specii troglobionte: Sophrochaeta subaspera, Duvalius spinifer.
Primele două au devenit extrem de rare. Există o foarte bogată asociaţie parietală şi în cadrul acesteia merită amintite cele două specii de păianjeni, Nesticus cellulanus, care predomină înspre interior, şi Meta merianae, ai cărei coconi albi, rotunzi şiaplatizaţi se văd peste tot lipiţi de pereţi înspre deschidere.
Este o peşteră uşor de parcurs chiar daca nu e amenajată turistic. Sunt necesare mijloace de iluminare. Nu se recomandă vizitarea în perioade de ploi abundente.
Sursa text & foto
Se pătrunde printr-o deschidere orientată înspre est destul de largă (3/5 m), situatăla baza unui perete de calcar. Unica galerie care porneşte de la această deschidere continuă înspre sud-est pe o lungime de 516 m.
Pereţii şi tavanul sînt acoperiţi cu scurgeri şi stalactite, înspecial în a doua jumătate a peşterii, unde apar şi discuri. Fiind locuită tot timpul anului de lilieci, peştera este relativ bogată în guano, dar în perioadele cu ploi abundente acesta este spălat de pe podea.
Este o peşteră caldă (9,5°C în aer la 10 septembrie 1965), destul de umedă şi parcursă decurenţi de aer. Aceştia pătrund prin ramificaţia stîngă de la capătul galeriei, ceea ce indică o legătură a peşterii cu exteriorul şi prin acest loc.Resursele trofice sînt foarte bogate şi constau aproape în întregime din guano. Fauna estedestul de bogată iar dintre speciile găsite cele mai multe sînt guanofile şi aparţin în special acarienilor, colembolelor, dipterelor şi coleopterelor. Există aici şi trei specii troglobionte: Sophrochaeta subaspera, Duvalius spinifer.
Primele două au devenit extrem de rare. Există o foarte bogată asociaţie parietală şi în cadrul acesteia merită amintite cele două specii de păianjeni, Nesticus cellulanus, care predomină înspre interior, şi Meta merianae, ai cărei coconi albi, rotunzi şiaplatizaţi se văd peste tot lipiţi de pereţi înspre deschidere.
Este o peşteră uşor de parcurs chiar daca nu e amenajată turistic. Sunt necesare mijloace de iluminare. Nu se recomandă vizitarea în perioade de ploi abundente.
Sursa text & foto
