Drumul Regelui, Transalpina

Denumită și Drumul Regelui, Transalpina este puntea de legătură dintre Oltenia și Transilvania, fiind de asemenea cel mai înalt drum din România și din întregul lanț Carpatic care poate fi străbătut cu mașina. Aceasta traversează Munții Parâng și are 120 km dintre care 30 km la peste 2.000 de metri.

Cu secole în urmă acest traseu era o cărare prăpăstioasă folosită de ciobanii din Mărginimea Sibiului pentru trecerea turmelor de oi spre Oltenia, dar şi drumul pribegiei pentru mulţi ardeleni persecutaţi social, naţional şi religios de statul Austro-Ungar, care treceau munţii în Ţara Românească, stabilindu-se în Gorj, Vâlcea, Argeş, cunoscuţi sub denumirea de ungureni, adică păstori, ciobani, crescători de oi. Aşa se explică identitatea portului, a obiceiurilor şi tradiţiilor la populaţiile de pe ambii versanţi ai Meridionalilor.

La realizarea acestei căi rutiere au lucrat romanii în anul 104 d.Hr. pentru deplasarea armatelor lor spre capitala statului dac Sarmisegetuza. În timpul Primului Război Mondial a fost pietruită de armata germană, din raţiuni militare. În anul 1933 a fost reconstruită de regele Carol al II-lea, de unde și denumirea de Drumul Regelui, care a fost impresionat de frumuseţea şi sălbăticia peisajului prin care trecea şoseaua. Inaugurarea şoselei a avut loc în anul 1935 la Poiana Sibiului.

Sursa text
Sursa foto

Transalpina pornește  din Jina de unde coboară pe o distanță de 7 km până la Șugag. De aici începe urcușul. După câțiva kilometri se ajunge la barajul Tau și apoi la barajul Oașa. Transalpina continuă traversând în partea stangă Barajul Oașa mergând apoi până la Obârșia Lotrului.

Tot de la barajul Oasa, in dreapta, se poate lua spre colonia de la „Fetita”, unde s-a construit o manastire. De acolo, urcând spre Sureanu, se trece prin „Luncile Prigoanei”, un loc de tristă amintire pentru localnici, deoarece aici erau pedepsiți cei ce voiau să plece în bejenie, și se ajunge la Cabana și Iezerul Sureanu, magnific descris de Lucian Blaga, în scrierea „Hronicul si cantecul varstelor”. 

Vechea cabană Oașa este acoperită acum de apele lacului de la barajul cu același nume, ca de altfel și celebrul „brad stramb” al lui Mihail Sadoveanu. 

De la Obârșia Lotrului, aflată într-o vale cu o deschidere foarte frumoasă, sunt mai multe posibilități: se  poate merge în stânga spre Brezoi ce se afla la circa 60 km, trecand pe langa Lacul Vidra și apoi prin stațiunea Voineasa, sau în dreapta spre Petroșani, cale de 35 de km. 

Pentru a continua însă Drumul Regelui, Transalpina DN 67C, trebuie mers înainte spre Novaci. 

De fapt, de abia acum începe cea mai spectaculoasă parte a Drumului Regal, drumul prin zona alpină, adevarata Transalpina. Serpentinele se înșiruie una după alta, ducandu-ne în locuri tot mai înalte: Ștefanu, Cărbunele, Munținu, Urdele. Dintr-o data muntele  dispare, iar în față se întinde platoul de lângă Vârful Cărbunele și Iezerul Munținu de unde se coboară în Căldarea Urdele, pentru ca mai apoi sa se urce în Pasul Urdele, punctul cel mai înalt al Transalpinei 2145 m. 

Drumul coboară pe langa Vârful Păpușa în Stațiunea Rânca și apoi la Novaci unde ia sfârșit Transalpina.

Transalpina nu a avut niciodată un program fix de deschidere sau închidere, totul depinzând de venirea zăpezii și de topirea ei. 

Pe porțiunea Obârșia Lotrului - Rânca zăpada persistă de obicei din luna noiembrie până în luna iunie.